Știre despre Lupii GetoDaciei "Din Dacia de Jos Lupii liberi"

Dacii au fost și sunt pe acest pământ"Dacic" citiți următoarele versuri de Tamara Tomiris Gorincioi

Zalmolxe 

Răsari mereu pe munte, din slova rădăcină,

Cu soarele-n privire, în Dacia cea divină. 

N-e rugă mama Gaia şi dacii ni-s îndemn,

Când şuieră o lance cu Lupii pe totem.  

Icoană peste zare, privirea ta ne spune,

Că lupta abia începe când libertatea-apune.

Te aşteptăm de secole din nou ca un îndemn, 

Să pui curaj de lup în suflet blând de miel. 

Cetatea ruinată răsună ca o goarnă,

N-e dor de libertate, de pulberea din arme.

S-au înmulţit mişeii şi vânzători de neam,

Te aşteptăm, Zamolxe, cu primăvara-n ram. 

Ţi-s ochii râu de lacrimi şi dragostea, o mare,

Te aşteptăm furtună, chemare peste zare.

Nu poţi lăsa să moară pământul tău de zei,

Cu Taurul în stele,  cu lancea în mişei.

Tamara Tomiris Gorincioi

Pictura: Alina Minea

Lupul din vis

În visul meu din vis, un lup mi-a apărut.

Deşi era om, privea abstract şi mut..

Era ca şi un prinţ, în apa străvezie, 

Stăteam încremenită, eram ca o stafie. 

În visul meu din vis, vrăjită de  oglindă,

El  mă  privea o fiară, frumos ca o osândă. 

Mă ascundeam în ape, mă ascundeam în  stele,

El alerga sălbatec, dansând în cer  cu iele.

Tu, lupul meu teluric, tu, prinţul meu distins,

Dacă eşti un abur, de ce îmi vii în vis.

Dacă eşti doar om de ce ne mai desparte,

Fluturii ce mor, lacrima sub pleoape?!

În visul meu din vis un lup tot mai apare,

Un prinţ din alte lumi ce-n dimineţi dispare.

Tamara Tomiris Gorincioi

Dacă mai suntem sămânţă

Dacă mai suntem sămânţă vom răsare din ţărâne,

Şi din piatră şi din stâncă, peste hoardele păgâne.

De aici pornit-a lumea, fii ai sângelui albastru,  

Ursitoarele din ceruri ne-au prezis  destin de astru

Dacă lacrima ce curge se va transforma în râu,

Cine oare ne va ştie într-o zi, într-un târziu.

Dacă dragostea ce arde se va preface-n soare

Ne va recunoaşte şoimul care în ceruri zboară?

Sunt tăcută ca un munte, mi-e iubirea ca o stâncă,

Doar izvoarele din ceruri dorul ar putea să-mi stingă.  

Mă zidesc în catedrale cu ferestre spre străbuni,

Cine numele să-mi spună, doar un ţipăt de lăstuni.

Vântul îmi este frate bun , luna, talisman prin ceţi,   

Ghizi îmi sunt lupi sălbatici  înspre vechile cetăţi.   

Îmi fac paloşe din iarbă şi un scut din hronici vechi,

Cine ar putea să spună că trecutul e un plâns ca la priveghi?   

Dacă lacrima durerii se va transforma în mare, 

Vom fi iarăşi o putere, vom fi Dacia cea Mare. 

Tamara Tomiris Gorincioi

Declarație pentru Radio Cuibul Lupilor Albi "Din dragoste de a/mi cunoaste istoria , radacinile, Dacia" a mai specificat "In cautarea identitatii" Adică să ne căutăm și noi identitatea adevărată de lupi liberi.

Link către Facebook : Tamara Tomiris Gorincioi ~ https://www.facebook.com/tamara.gorincioi

Radio Cuibul Lupilor Albi mulțumește public și din inimă pentru susținerea Radio-ului pe tuturor.

                  TLC!!!